VI.”Gând de dimineaţă…rând trist”

În faţă,văd o fereastră,

Ce-mi aminteşte ca trăiesc.

In dreapta mea, o cană albastră

Vrea dinadins să ma trezesc.

În van îmi par toate,timp pierdut

Şi simţurile mele sunt din nou fără glas

Ca acel ceva ce tânjea  după sărut,

A înţeles că aşteptarea nu e doar de-un ceas.

Totuşi,ceva a reuşit…mult mai puternic,

Decât aroma unei dimineţi

Sa ma trezească,e vocea din intuneric

E temnicerul ce curmă vieţi…