V.”Rând fără sărut”

Frustrarea frunţii fără sărut,

A jocului ce s-a pierdut,

Prin încercarea de-a opri

Pierderea timpului…a muri.

S-au dispersat și gândurile

Dar s-au ivit rândurile,

Noimă nu au căpătat,

Sinele de mine s-a eliberat.

Conștiința ta intreabă

“Cine eşti tu fată dragă?

Orgoliul tău se hrănește

Cu spaima ce îmbrătrâneşte?”