I.”Gândul meu…rândul persoanei”

Se uită hotărât

Caută ce a pierdut…

Pășește sacadat privind în gol,

Se înțelege! E doar un pantofior!

Se ciocnește dintr-o dată,

Cu o umbrelă alarmată,

Care a pierdut tramvaiul

Acum va rata si ceaiul.

Ceasul lung privește,

Trecutul își amintește,

Lung suspină și le spune:

“Toate sunt cu rost în lume!”

Pantofiorul se oprește

Umbrela scurt clipește

Ceasul și el oftând…

Viaţa e doar un rând…